“Mămăligă cu lapte, România e departe…”

La începutul anilor 2000, în partea de Vest a Ucrainei, în regiunea Transcarpatia, de la graniţa cu Slovacia şi Polonia, s-a aflat despre existenţa unei comunităţi istorice româneşti trăind în condiţii amintind de Evul Mediu, în sate izolate sau într-o tabără la marginea unei localităţi locuite de ucraineni şi ţigani, Poronşcovo. Neavând apă curentă, cei mai mulţi nici electricitate, înghesuiţi şi câte 15 în case de chirpici cu două odăi dar fără garduri, aceşti oameni şi-au păstrat totuşi bogăţiile de suflet: credinţa în Dumnezeu, obiceiurile şi meşteşugurile şi, mai presus de toate, o frumoasă limbă proto-română cu influenţe slave!

Fără şcoală, biserică sau alte instituţii sociale, despărţiţi de România de cel puţin 400 de ani, supuşi deportărilor, strămutărilor forţate sau enclavizării, este un miracol că „volohii” – cum se autodenumesc – şi-au păstrat intacte limba, identitatea şi meşteşugurile. Marginalizaţi şi discriminaţi de populaţia majoritară – numiţi „ţigani albi”, din cauza sărăciei şi a numărului foarte mare de copii –, neputându-se integra în şcolile şi societatea ucraineană, această „comunitate a nimănui”, estimată la aproximativ 10.000 de suflete, nu beneficiază de sprijin nici din partea statului român. Singurii care i-au ajutat şi au pus bazele unei biserici unde copiii sunt alfabetizaţi sunt un pastor din Cernăuţi alături de soţia sa, învăţătoare, şi Ion Botoş, preşedintele Uniunii Românilor din Ucraina.

După ce au fost descoperiţi, reporteri sau curioşi din România au venit să-i vadă şi să-i filmeze. Trecând peste clişeele şi exagerările unor comentatori („trăiesc într-o ignoranţă similară popoarelor sălbatice”, „nu ştiu de telefoane, tablete sau de ciocolată”), peste graba cu care sunt trase concluzii din câteva secunde de filmare, în condiţiile în care aceşti oameni nu sunt obişnuiţi a fi filmaţi şi există anumite bariere lingvistice (nu ştii dacă cel din faţa ta e sincer în neştiinţa lui, dacă râde de întrebarea ta sau poate nu a înţeles un cuvânt), totuşi filmuleţul e înduioşător. Înduioşător şi trist să vezi atâţia copii analfabeţi si săraci (dacă ar şti şi ar avea cu ce, poate ar face poze să le pună pe Facebook peste generaţii, când vor deveni nostalgici după natură, sărăcie şi mămăligă cu lapte), atâta singurătate şi neştiinţă amestecată cu voioşie şi deschidere. E ciudat că realizatorii reportajului au mania de a întreba la tot pasul de România şi limba română, fără a se întreba ce mănâncă acei copii, daca au fost la vreo şcoală şi ce li s-a întâmplat, dacă au acces la doctor sau alte servicii, dacă ştiu vreo literă si mai ales unde (şi dacă) muncesc părinţii lor.

Întrebările referitoare la România arată că identitatea nu e trăită la fel. Dacă pentru noi identitatea etnică are un puternic fundament intelectual, narativ-istoric, instituţionalizat şi educaţional (învăţăm de mici cine suntem, de unde venim,în ce categorii etnice ne încadrăm), pentru ei identitatea începe şi se sfârşeşte cu comunitatea. Mica şi săraca lor comunitate le este singura patrie spirituală. Majoritatea analfabeţi, lipsiţi de resurse culturale şi de informare, neavând niciun contact cu ţara noastră, pentru ei noţiunile de „român” sau de „ţară” aproape că nu au conţinut. „România este un cuvânt”, după cum spune unul din ei. Unele dialoguri în ucraineană cu membri ai familiilor Basarab (pe care reporterul încearca să-i convingă ca sunt români, datorită numelui, deşi ei se consideră ucraineni) ilustrează “neînţelegerea” (sursă video: www.youtube.com/watch?v=MgJJQMG9X8Y):

Reporter: Cred că sunteţi urmaşul domnitorului Constantin Basarab. Ştiţi?

Interlocutor: A fost la noi un Constantin Basarab, stătea mai la vale, dar nu mai trăieşte.

R: Nu, nu ne referim la el, ci la Constantin Basarab care a pierdut tronul Ţării Româneşti şi a venit să trăiască aici cu familia şi Curtea lui.

I: A trăit aici?.. E o mare istorie…

R: Deci sunteţi român!

I: Cine ştie… Mămăligă cu lapte, România e departe…”

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s